Trăim în lumi diferite

the_book_of_secrets_by_shaynart-wallpaper-480x320

Cei care citesc și cei care nu citesc trăiesc în lumi diferite. Fiecare trăiește în lumea pe care și-o clădește și în care crede și fiecare este răspunzător pentru ea. Un copil care descoperă de timpuriu plăcerea lecturii, va citi tot restul vieții. Un copil care iubește cărțile, mai târziu va iubi oamenii și viața. Se va prețui pe sine. Va fi creativ și cutezător. Va învăța răbdarea și autodisciplina. Va supraviețui altora în aceleași condiții neprielnice. Va fi un luptător și un învingător.

Un copil care nu citește va urma modelul adultului care îl crește. Superficial. Nerăbdător și egoist. Va fi un adult fără imaginație, fără resurse psihice în situații limită. Va căuta refugiul în vicii. Va renunța cu ușurință la oameni și, mai grav, se va crede deștept. Va fi trufaș, impertinent și îl va disprețui pe cel care citește.

Biblioteca fiecăruia dintre noi ar trebui să fie din ce în ce mai bogată odată cu trecerea anilor. Ea îți arată bogăția sufletului. Biblioteca, fie ea și de specialitate. Ea dă valoare anilor trecuți. Dacă nu ai cărți în casă, nu știu la ce ți-ar folosi să ai o casă.

La 14 ani citeam ˝Procesul de la Nürnberg˝. Am rămas cu traume. Asemenea cărți ar trebui ținute sub cheie, departe de copii. Curiozitatea unui copil care citește îi poate dezvălui, uneori, informații reale despre o lume încă idealizată și asta nu e de dorit întotdeauna. E bine să cunoaștem adevărurile la timpul potrivit. Un copil care citește de timpuriu Dumas, Tolstoi și J. Verne va avea o continuă dorință de cunoaștere. Va vorbi și va scrie cu ușurință. Îl va recita pe Eminescu. Va avea mintea deschisă către nou, către știință și cu cât va cunoaște mai mult, cu atât va simți că mai are enorm de multe alte lucruri de cunoscut.

Un copil care doar răsfoiește literatura școlară, și asta forțat de împrejurări, va fugi de cărțile grele toată viața lui. Ca adult, se va arunca, cel mult, peste volumele de Sandra Brown. Lectură ușoară, erotică, pentru minte la fel de ușoară și mai puțin erotică. Va recita bancuri. Va citi apoi cu aviditate fiecare număr al publicației Cancan. Atât va putea, ăsta va fi nivelul lui. Va urmări emisiuni televizate cu vedete de carton și prostituate devenite moderatoare tv și va fi foarte mulțumit de el. Va trăi și va muri convins că nu are nevoie de carte. El le știe pe toate. S-ar lipsi și de studii dacă și-ar putea cumpăra ori echivala toate diplomele.

O discuție dintre un adult citit și unul necitit este un eșec de la primele fraze rostite. Adultul citit vorbește altă limbă, necunoscută celuilalt. Are alt vocabular. Are un anumit rafinament, o bogăție distinctă și o emoție în exprimare, care îi par celui necitit a fi aroganță. Are alt ton al vocii, altă privire atunci când îți vorbește pentru că pune viață în cuvinte. Cel necitit vorbește pe un ton răstit vrând parcă să compenseze sărăcia exprimării și vocabularul plin de stereotipii. Cel necitit nu cunoaște emoția cuvintelor pentru că nu le-a citit și nu le-a simțit niciodată. Pentru el, cuvintele sunt vorbe goale. Pentru cel cult, în schimb, cuvintele sunt bunul cel mai de preț al omului. Ele spun totul despre un om, despre trecutul și despre viitorul lui.

Nu suntem diferiți prin averile noastre, nici prin abilitățile ori talentele noastre. Suntem diferiți prin educația și prin cultura noastră, prin lucruri nevăzute, prin lucruri trăite. Suntem diferiți pentru că venim din lumi diferite. Și nu ne înțelegem unii cu alții pentru că vorbim limbi diferite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *