Dacă te lași castrat emoțional

Dacă te uiți în jur, vezi tot mai multe femei agresive, femei care-și cer bărbații, femei care-și etalează toate funcțiile și se etichetează singure drept disponibile oricând, oricum și oricât. Numa´ să le vrea careva.

twin flamesCa femeie, ajungi să crezi că ăsta e modelul de urmat. Dacă ești proastă, îl și urmezi. Ca bărbat, începi să decazi. Începi să te tolănești tot mai comod pe canapea și să aștepți. Să urmărești tot mai leneș spectacolul ieftin care se derulează în fața ta și iar să aștepți. Te gândești că una dintre toate femeile astea maniace într-o zi va veni și la tine. Și te mulțumești cu asta.

Ca bărbat, când îți pierzi instinctul de vânător și de cuceritor, începi să te transformi în alt animal, un animal fricos, domesticit, care nu știe încotro să meargă fără lesă. Când animalul din tine devine tot mai fricos, când îți piere orice chef de joacă și încremenești pasiv în așteptarea comenzii unei femei agresive, atunci să știi că ceva nu e în regulă cu tine.

Suntem intoxicați de mulțimea asta de femei care mai de care mai sufocantă, mai înzorzonată, mai zgomotoasă, mai tunată, mai disperată să atragă atenția oricărui bărbat. De aici, pasivitatea bărbatului – din supraofertă. E prea plină piața (și viața) de femei ieftine care ți se culcă la picioare, ca să mai merite efortul să lupți tu pentru una anume. Ei bine, ca să obții una anume, trebuie să-ți muți totuși atenția de la toate celelalte înspre ea. Iar dacă una dintre cele sufocante te va aborda, nu e semn că te și vrea cu adevărat. La fel, dacă alta nu te abordează în nici un fel, nu e semn că nu te vrea.

Dacă avem iluzia că așa e firesc, ca femeia să preia rolul bărbatului de a iniția o relație și a o și conduce, să urmărim un pic societatea italiană. Societatea italiană este una matriarhală. FEMEIA CONDUCE, are un rol predominant în viața socială și nu numai. Femeia de acolo a dezvoltat o aroganță incredibilă și atâta autosuficiență încât consideră bărbatul un animăluț fără minte, mereu în goană după sex (pentru că, spun ele, pe el mai mult nu-l duce mintea..) și care trebuie constant domesticit. Este o societate peticită, un handicap. Este o lume a aparent liberă, aparent echilibrată. În ochii celor cu traume de tot felul, trecerea puterii de la bărbat la femeie, e o eliberare, un succes. Dacă te apropii, însă, de cuplurile lor, te va șoca prăpastia dintre ei. Băieții sunt educați de mici că fetele sunt mai deștepte, că trebuie să le asculte pentru că ele sunt mai serioase, mai hotărâte și demne de un imens respect. Bărbatul trebuie să le urmeze spășit, să le distreze și să le stea la dispoziție mereu. Să le împlinească orice dorință fără să crâcnească. Pentru că ei sunt cei proști.

Dar ei, de fapt, tânjesc după toată căldura femeii, după blândețea și toată înțelegerea ei. După grija pe care o femeie o are față de ei. E ceea ce nu vor mai găsi niciodată în societatea lor pentru că au cedat femeii rolul cel mai important : acela de a hotărî tot. De aici, cuplurile mixte reușite – bărbați italieni cu femei românce, pentru că și noi și ei suntem educați la fel : să fie celălalt mulțumit; dacă este el/ea fericit(ă), sigur voi fi și eu. Așa ar trebui să fim toți într-o relație de cuplu – preocupați de fericirea celuilalt pentru că fericirea și dragostea pe care le oferi, se vor întoarce mereu la tine.

Dacă vom ajunge ca ei, vom înceta să mai fim oameni echilibrați. Vom fi și noi precum stăpâna cu câinele : încotro se va îndrepta ea, într-acolo se va îndrepta și câinele. Iar bărbatul de azi se pare că într-acolo se îndreaptă : înspre dresaj, înspre așteptarea ca o femeie să le dea startul.

Dacă te lași castrat emoțional de femeile din jurul tău, vei pierde contactul cu lumea înconjurătoare. Vei ști doar să aștepți și să răspunzi la comenzi. Nu vei mai fi în stare să inițiezi acțiuni, nici să ți le dorești și nici să îndrăznești. Vei fi docil. Și nu ți se va mai permite să ieși din pătrățica ta. Vei deveni autocritic, vei căuta mereu vina în tine. Vei fi umbra femeilor, le vei urma și asculta orbește. Poate ești convins că vei rămâne și bărbat dar nu e așa, vei fi doar cățelușul uneia dintre așa-zisele femei.

Cunoaștem și noi, femeile, arta cuceririi unui bărbat și e diferită de cea a cuceririi unei femei. Bărbatul de azi nici nu mai înțelege expresia  ˝a cuceri o femeie˝. El își imaginează că așa cum vânează și urmărește el o femeie, la fel trebuie să facă și ea. Ei bine, nu e așa. Dacă te vânez eu și te obțin cum vreau și când vreau, prea mult nu valorezi pentru mine. Dacă nu ai nicio reacție înainte de a te aborda eu, dacă nu ai nicio intenție de a te apropia de mine, înțeleg că nici nu îți dorești să ai. Iar dacă o fac eu, s-ar putea s-o fac doar ca să-mi confirm eu puterea asupra ta. Să-mi ascut dinții pe tine și apoi să plec mai departe. Nu cred că e ceea ce vrei. Dacă îmi zaci pasiv la nesfârșit, voi înțelege că nu te atrage nimic și ăsta e motivul pentru care vei aștepta la nesfârșit.

Totul e foarte simplu : instinctiv, dacă ți-e foame, cauți urgent mâncare. Dacă ți-e sete, cauți urgent ceva de băut. Iar dacă dorești o femeie anume, te duci (cât mai urgent) la ea. Pentru simplul motiv că (doar) ea îți trebuie. Dacă aștepți să vină ea, te vei lipsi de toată plăcerea momentului. Posibil să te lipsești de tot.

Cel care va cere, acela va domina. Cei dominatori înțeleg. Dacă te mulțumești doar să execuți comenzi, atunci așteaptă în continuare. Într-o zi, una dintre femeile astea agresive și aparent sigure pe ele (în realitate, foarte nesigure și disperate să găsească un bărbat) te va aborda, iar tu o vei accepta. Ce va urma va fi să te lupți să-ți recapeți locul în relație, loc la care ai renunțat în momentul în care ai devenit pasiv. Nu-l vei recăpăta niciodată dacă intri în relație de pe o poziție inferioară, cea pasivă. Vei rămâne acolo cât timp vei suporta dominația femeii, iar femeia care domină, e tiranică. E isterică și de necontrolat. E bine să știi asta de la început. Rolul tău nu este să accepți, ci să ceri acceptul.

E atât de rar bărbatul puternic (sigur pe el, relaxat, care se simte liber să facă tot ceea ce-și dorește), bărbatul care nu se așează în vitrină așteptând atenția femeilor. Cei mai mulți ascultă comenzile femeilor. E atât de rar bărbatul care acționează încât vom crede în curând că nu mai există. Ce vedem în jurul nostru e un hibrid, un (in)adaptat al mediului intoxicat de femei de proastă calitate.

Și, da, să atragi și să cucerești o femeie, cere un pic de atenție și efort din partea ta. E foarte important să știi ce fel de femeie e cea care îți place. Femeia inteligentă nu va cere nimic niciodată. Pentru că gândește; excesiv, uneori. Totul e logic pentru ea : dacă mă vrea, va veni la mine. Cum nu vine la mine, nu mă vrea. Nimic mai simplu. Și dacă ea e convinsă că nu o vrei, poți aștepta la nesfârșit venirea ei.

Ca să te duci tu înspre ea, tot ce trebuie să știi e dacă ea te vrea. Iar lucrul ăsta îl vei simți. Vei simți că tu ești preferatul ei. Nu același lucru e și pentru ea. Pentru o femeie inteligentă, e aproape inutil să știe că un anumit bărbat o place. Sigur nu o place suficient de mult dacă nu se apropie mai mult de ea și atunci nu e nimic de făcut. Pentru că, de plăcut, o plac mulți, iar ăsta nu e motiv să meargă ea înspre toți.

În concluzie, femeia disperată și agresivă de azi urmărește să te castreze emoțional, să devii slab, fără voință și fără putere, fără imaginație, dar cu dorința unică de a urma comenzile ei.

Dacă, însă, înțelegi ușor-ușor că e dreptul tău să descoperi și să ceri ceea ce îți place, vei simți și cât de ușor e să obții. E suficient să îți înțelegi rostul în lume, să nu te lași dresat de femeile sufocant de agresive și să rămâi bărbat. Ești liber să cauți, să dorești, să acționezi și să reacționezi. Ești liber să iei propriile decizii și să le urmezi. Ești liber să ceri și să încerci. Dacă îndemnul de a fi bărbat nu-ți spune nimic, atunci fii vânător ! Asumă-ți riscuri !

Rolul tău nu e de a accepta, ci de a cere acceptul.

6 thoughts on “Dacă te lași castrat emoțional

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *