Veriga slabă a echipei

 

O recunoști dintr-o privire : cu ifose de țărăncuță, șantajistă și oportunistă, un personaj ce vorbește fără încetare, cu o grimasă împietrită ce vrea să pară zâmbet; mimează prietenia și colegialitatea, e peste tot numai acolo unde ar trebui – nu. Se vrea cu disperare indispensabilă. Se vrea recunoscută drept șefă peste șefa încă în funcție  și-n viață.

team

Ea e veriga slabă, coșmarul fiecărei echipe dar, probabil, unicul vis al unui om plictisit de muncă, liniște și armonie. E piedica în calea bunei înțelegeri și a progresului de orice fel. E oglinda celui care o comandă, oglindă perversă și redusă din multe puncte de vedere, emoțional, relațional și comportamental.

E cea care instigă la revolte pe cei din echipă atunci când îi convine și îi sapă insistent atunci când aceștia o incomodează. E cea care amenință cu absența ei un șef mai slab și mai influențabil decât ea și va domni o vreme în delirul ei până își va primi și șutul binemeritat. Ori până se vor sătura și alții de intrigile și impresiile ei voit distorsionate pe care le transmite după propriul interes.

Penibil de falsă și perfidă, e cea care nu are noțiunea de echipă ori colegi, cea care a înțeles că a fi șef înseamnă să dezbini. Ea cea care va dezbina până nu va mai avea ce aduna, cea care nu știe că o echipă înseamnă comunicare, colaborare și motivare, exact opusul a ceea ce face ea. Cea care are atâta lipsă de respect față de colegi încât complotează cu oricine pentru a înlătura orice colegă din calea ei.

Ea cea care, în ignoranța și impertinența ei, pătează imaginea oricărui loc de muncă. Intrigantă și perfidă, neobosită în lupta ei pentru șefie și putere. Să nu mai muncească ea deloc, să fie sluga personală a cuiva anume. Să calce peste toți și toate pentru că neam din neamul ei ca ea n-a fost.

Cu adevărat, când dai de câte una de soiul ăsta trebuie să o cultivi cu grijă și să-i hrănești prostia, trebuie să o transformi în cățelușul personal suficient de mult timp ca să o depersonalizezi, să o animalizezi și să-ți mănânce din palmă orice firimitură îi arunci tu.

Admir liderul puternic și constant în decizii și acțiuni. Un lider care va alege drept colaboratori doar oameni cu coloană vertebrală, neimpresionabili și nedresabili, oameni preocupați de munca și nu de funcția lor, oameni ce reușesc cu mult calm și stăpânire de sine să mențină echilibrul unei echipe.

Admir liderul care identifică veriga slabă a echipei și o înlătură în timp util, înainte ca ea să provoace mai multe daune decât a făcut-o deja. Liderul care e mereu modelul de urmat, nu de evitat și care descurajează comportamentul necolegial. Asta dacă nu cumva chiar el dă tonul.

Admir liderii care nu vor dresa un om anume din echipă pentru a avea iluzia vreunui control. Admir liderii care sunt aproape de oamenii lor, care îi susțin și îi motivează continuu, oameni integri, pasionați de munca și de echipa lor, veseli și optimiști, iubitori de viață și de oameni. Admir oamenii inteligenți și stabili emoțional.

In rest, există ea, veriga slabă, cea mai instabilă și mai primejdioasă creatură. E elementul toxic al echipei, o viperă cu clopoței, e cea care va vâna cu ardoare orice funcție, indiferent câți oameni va înlătura din cale.

Nimeni nu părăsește un loc de muncă. Toți îl părăsesc pe conducătorul acelui loc. Dacă cel care ia decizii, ia decizii personale, interesate, cu acel om nu vei face echipă. Acel om nici nu vrea echipă, el vrea aplaudaci fără minte și fără caracter.

O recunoști dintr-o privire : cu ifose de țărăncuță, șantajistă și oportunistă. E ea, veriga slabă și cea din cauza cărora oamenii vor demisiona în masă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *