Cumpăr diplome !

De tot felul, utile sau total inutile. Să fie acolo, să le avem, să le punem în ramă și să ne credem toți licențiați. Să ne mândrim cu drepturi necuvenite și cu studiile altora.

Dacă nu ți-a plăcut niciodată studiul intens, să nu pretinzi diplomă universitară. Dacă ai trecut prin școala profesională ca gâsca prin apă și ai descoperit apoi că nu ai salariul pe care l-ai visat, nu te întinde la salariul ori la studiile altuia. Ori înainte de a te încununa cu studiile academice ale altora, întreabă ce înseamnă asta pentru că studiile universitare SE FAC, nu se echivalează.

Nu e obligatoriu să ai o diploma de licență, nu ți-o cere nimeni la angajare, nu îți e de folos decât dacă vrei să obții peste noapte un salariu mai mare. Asta nu e echivalare, e indolență și oportunism.

fake degrees

Școala profesională sanitară ar trebui interzisă prin lege. E cea care, în continuare, generează muncitori sanitari care nu frecventează nici măcar acele cursuri. E FIRESC CA EI SĂ SE FORMEZE COMPLET LA LOCUL DE MUNCĂ și să pretindă mai târziu o diplomă pentru niște cursuri prin corespondență și examene tip grilă.. Le lipsesc studiile de specialitate, le lipsesc și noțiunile elementare din domeniul în care vor să lucreze și, ce e mai grav, le lipsește interesul pentru învețe studiu. Sunt aruncați în câmpul muncii generații întregi de indivizi care nu înțeleg rostul studiilor de specialitate, după principiul : cine vrea să învețe, învață oricum.

Ei bine, învățăceilor, medicina nu o înveți oricum ! Medicina o înveți cu multă trudă și multă pasiune. O înveți cu renunțare la visele tale personale și la toată viața ta. O înveți cu multă dragoste de oameni și cu speranță de mai bine, nu cu pseudoechivalări ale unor studii de neechivalat.

Trebuie să nu ai habar de nimic pe lumea asta ca să visezi că poți echivala cursurile unei școli profesionale cu studiile universitare. Trebuie să mustești de invidie și mediocritate, să n-ai somn noaptea că nu ai tu o diplomă universitară dar trebuie să cunoști măcar limba română ca să citești doar un orar al școlii ăleia și să îl compari cu un orar universitar. Să vezi dacă înțelegi măcar ce înseamnă acel LP adăugat oricărei materii pe care O STUDIEZI, nu o frecventezi și dacă are echivalent în școala profesională. Trebuie să vezi dacă reușești să duci 4 ani DOAR de examene practice, sinteze și orale, nu teste grilă ori din 3 întrebări, ca pentru retarzi.

Trebuie să înțelegi de ce faci tu studiile alea universitare LA ZI și într-o universitate de stat, nu la bazarul din colț care livrează diplome prin corespondență. Trebuie să te vezi mergând la cursuri și LP-uri ziua și învățând noaptea și, cel mai important, trebuie să fii capabil să recunoști munca altuia și studiile sale. Să îi respecți truda și să nu pretinzi ceea ce nu ți se cuvine.

Anii de comunism au lăsat sechele în noi toți. Ne vrem toți egali, să fim toți la fel de proști dacă se poate, că la fel de deștepți nu vom fi nicicând, și să nu ne pese de studiile altora. Să le obținem pe șest și să fim egali. Doar că nimeni nu-i egal pe lumea asta , iar lucrul ăsta nu-l pricep decât cei cu mintea obosită de atâta studiu.

Dacă îți imaginezi vreodată că echivalezi vreo școală profesională cu studiile universitare, ești proastă. Dacă îți imaginezi că vei păcăli pe cineva cu o hârtie cumpărată de la bazarul acreditat de vreun minister provizoriu, ești și mai proastă, iar dacă îți imaginezi că o jumătate de diplomă îți adaugă valoare profesionalismului tău, ești într-o gravă eroare pentru că doar acela care se instruiește continuu se poate considera profesionist. În rest, poți păcăli doar pe cei ignoranți.

Faptul că ai 15 ani vechime într-un domeniu, nu îți dă dreptul să obții o diplomă universitară în acel domeniu. Pentru școala profesională ai obținut deja un certificat de competențe. DIPLOMA UNIVERSITARĂ SE OBȚINE PENTRU STUDII UNIVERSITARE, NU PENTRU EXPERIENȚA ÎN MUNCĂ, NICI PENTRU FRECVENTAREA UNEI ȘCOLI PROFESIONALE și nici pentru faptul că faceți aceeași muncă. Este o eroare de judecată, de gândire, să pretinzi o dipomă de licență pentru faptul că ai muncit tu în uzină atâția ani. Și după ce obții o diplomă de licență necuvenită, ce mai urmează ? Și de ce vrei diplomă de asistent medical licențiat și nu vrei una de medic ??

Cred că trebuie să revendic niște diplome. Am lucrat vreo 12 ani în contabilitate și, conform legislației de atunci, după 4 ani vechime aveai dreptul să faci balanța (analitică, sintetică), bilanț (semestrial, anual) și toate raportările lunare, trimestriale și semestriale și asta am făcut până s-a modificat legislația în favoarea economiștilor. Voi cere o diplomă de economist și voi porni și o răscoală civilă, mai ceva decât Horea, Cloșca și Crișan. Am făcut atâția ani munca unui economist, mie să-mi dea ministerul diploma și salariul unui economist. Ce contează că nu am studii economice de niciun fel ? M-am format la locul de muncă și am și experiență deci sunt îndreptățită să pretind o diplomă universitară.

Am făcut 3 ani de postliceală sanitară (foaaaarte important aspectul), 4 ani studii superioare în asistență medicală și va urma un master în anestezie. Pe total sunt 3 ani urmați de încă 5 ani jumate, întocmai cât rezidențiatul de anestezie, cred, habar nu am. O să cer și o diplomă de medic anestezist. Conform fracturilor de logică suferite de muncitorii sanitari contemporani, se pot echivala fără probleme anii de studii medicale deoarece criteriile pentru echivalare sunt următoarele : ai numărul de ani de școală/universitate/ce-o-mai-fi-că-tot-nu-contează ? Da ! Atunci obții diploma.

Și eu, ca orice muncitor sanitar de bună credință, după absolvirea unei școli postliceale (bună, de altfel) am fost la fel de revoltată să aflu că universitățile astea nu echivalează școala, cu excepția uneia de prin țară la care nu aveam chef să fac navetă. Așa că am învățat după ce veneam de la fostul job și în toate weekend-urile timp de vreo 5-6 luni și am dat admitere (daaa, admitere), am intrat cu bursă din primul an și încă din primul an am văzut că facultatea este altceva chiar dacă denumirile materiilor sunt aceleași ca în postliceală.

Și după 2 ani de studii, că românul se întinde mereu mai mult decât îi este plapuma, m-am gândit eu ˝să mă transfer˝ la o universitate din Roma. Altă revoltă personală când am aflat că pentru a se aproba transferul și pentru a echivala parțial cei 2 ani din România, trebuia să dau admitere (iar!!) formată din 6 examene (matematică, chimie, fizică, biologie, logică și cultură generală) plus italiană. În paralel cu examenele din anul II am învățat chimie, matematică și biologie în italiană până m-am plictisit și cu 2 luni înainte de examene, am renunțat. Epuizată psihic și fizic, m-am gândit că nu-i rea nici diploma românească, iar efortul intelectual era pe jumătate cât pentru examenele de la Roma. Să o obțin pe asta și pe urmă să trec la următoarea dacă voi mai avea chef dar NICIODATĂ să nu-mi mai doresc vreo echivalare.

Per total, până acum ministerele trecute și cel actual îmi sunt datoare cu 2 diplome universitare : una de economist și una de medic anestezist. Mă mai gândesc, poate mai găsesc câte ceva. Da, am învățat 4 limbi străine și acum pe a cincea. Aici îmi trebuie un pic de muncă să obțin certificatele de competențe lingvistice și voi cere diplome de profesor universitar de limbi străine. Scriu de un an pe blogul personal, mai aștept vreo 2 și voi cere o diplomă de scriitor. Dacă nu există așa ceva, voi inventa o petiție ca să obțin cumva și diploma asta.

Studiile universitare înseamnă cultură, educație și autoeducație. Sunt un antrenament de dezvoltare personală pentru că din facultate ieși alt om, un om mai bun, mai citit, mai obosit și mai doritor de informație ca niciodată. Studiul continuu și intens e hrana creierului tău, nu e goană după un salariu mai mare ori după vreo funcție nenorocită.

Studiile universitare nu înseamnă experiență de muncă. Studiile universitare înseamnă mult studiu, efort psihic, intelectual, multă deschidere către informație, multă curiozitate și pasiune pentru domeniul studiat. Înseamnă dezinteres total pentru banii pe care i-ai putea obține și interesa total pentru domeniul tău. Înseamnă să înveți cât poți de mult și să constați mereu cât de mult mai ai încă de învățat. Studiile universitare înseamnă decență și modestie. Înseamnă toată admirația pentru toți cei care au studiat mai mult decât tine.

E foarte primejdioasă vânătoarea asta de diplome, iar a obține o jumătate de diplomă nu e nicio realizare. Realizarea e să faci o universitate de stat și cursuri de zi, să studiezi continuu, să dai examene adevărate, să simți că mai mult de atât nu mai poți dar să o iei de la capăt iar și iar, să încetezi din primul semestru al primului an să te întrebi la ce îți folosesc toate astea, să îți iei timp de 4 ani de zile concediu doar pt sesiuni și la final să afli că puteai să obții diploma aia doar printr-o petiție idioată ce încurajează o nație întreagă de indolenți SĂ NU STUDIEZE. Nu se gândește nimeni ce e în spatele fiecărei decizii idioate, credem toți că îi pasă cuiva de studiile noastre ori de noi.

Țară faină țara asta, plină de toate posibilitățile. Muncești un pic, nu studiezi mai deloc și gata-i diploma. Iar ca răspuns la reproșul că aș vrea să ies în evidență, e de preferat să ieși în evidență pentru merite cuvenite în loc să cauți unele necuvenite.

Dar faptul că pretinzi o diplomă DE STUDII pentru care tu nu vrei să studiezi nimic, cum se cheamă ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *