Slugă la locul de muncă

Există oameni care gândesc cu proprii neuroni și oameni care folosesc neuronul colectiv, uzat de prea multe generații înaintea lor, iar de aici – tiparul de slugă la stăpân : om servil, nevertebrat, cu o singură replică și o singură grimasă ce însoțesc orice frază rostită. Om care, dacă îl scoți din rutina comenzilor primite de la stăpân, își pierde coerența, și așa precară, și nu îți mai urmărește șirul logicii și al discuției. Acela e momentul în care deosebești sluga de omul independent.

idiots

Sluga la locul de muncă, om nefericit și jalnic, cu personalitate ciuntită de atâtea plecăciuni și rezistentă la starea de normalitate. Solitară și conflictuală, lipsită de empatie și înțelegere, aproape schizofrenică, răspunde prompt doar la comenzile scurte și răstite ale unui singur stăpân.

La locul de muncă ai 2 opțiuni. Ori ești slugă ori ești un om independent. Dacă ești independent, treci periodic prin lupte pentru independența ta. Câștigi fiecare luptă cu prețul pierderii definitive și inevitabile a interesului pentru acel loc pe care îl ocupi aparent împotriva voinței și a dorinței celor care se luptă cu tine. Dacă ești independent în gândire și decizii, nu ai apetit pentru ipocrizii și înțelegi că sluga-i slugă care, după mintea ei, trăiește de pe urma stăpânului, nu de pe urma muncii ei.

Dacă ești slugă, nu mai treci prin nimic în mod conștient. Ai renunțat la neuronii personali în favoarea neuronului colectiv, ți-ai însușit mentalitatea și comportamentul de slugă la stăpân și nu mai gândești atunci când încerci o comunicare simplă. Ți se năzare că ești insultat(ă), treci prin tot felul de crize existențiale și nu înțelegi de ce ceilalți nu execută comenzile stăpânului tău. Trăiești o năucire personală continuă. Ai vrea ca omul independent să îți imite servilismul.

De aici, conflictul e inevitabil. Neuronii tăi depășesc numeric și calitativ neuronul colectiv care stăpânește sluga dar acesta transmite inconștient informația către sinapsa cu neuronii stăpânului și ale altor slugi conexe. Transmiterea are loc mecanic și haotic distorsionând realitatea, fără controlul rațiunii, și așa ajungem să credem că sluga la locul de muncă e un om fără minte.

Însă sluga la locul de muncă nu e un om idiot. Ea doar se află în incapacitatea de a gândi, altfel poate executa mecanic sute de comenzi. Poate încremeni în stare vegetativă timp îndelungat, cu activitate cerebrală minimă dacă nu o scoți din rutina executării comenzilor, situații în care suferă numeroase fracturi de logică, rațiune și bun simț.

Sluga de la locul de muncă poate executa comenzi și e total contrariată de refuzul tău de a face asta fără a le trece prin filtrul rațiunii. Are defecte și întârzieri în dezvoltarea identității personale, a personalității, se identifică delirant cu stăpânul atunci când transmite altora comenzile lipsite de logică.

A fi sluga fără rațiune și voință a altui om pe motiv că are o funcție pe care tu o venerezi face din tine un om cu handicap. Nu ești un om prost, ești doar un caz social, ai nevoie de asistență. Nu îți reușeșete independența în gândire și decizii. Ești sudată psihotic de șeful tău a cărei principală trăsătură e mitocănia și care emite ordine lipsite de coerență și bun simț, iar tu imiți un comportament aberant față de colegii tăi. Ești cu defect.

A fi slugă la locul de muncă este o stare mentală și o boală profesională românească, nu un statut social ori profesional. E un defect de dezvoltare personală, un handicap. Dacă nu reușești să gândești singură și să relaționezi colegial, meriți și ai urgentă nevoie de asistență. Parazitezi un loc de muncă și ești contagios și toxic psihic. Ai o dezordine mentală care te împiedică să fii demn și să relaționezi corect cu colegii la locul de muncă. Ești cu defect.

Dacă ești slugă, ești un exemplu prost, ești o extensie a disprețului stăpânului tău față de tot ce îl înconjoară. Ești un om mărunt și ieftin.

Știi că ești slugă dacă venerezi profesii și funcții, dacă nu vezi OMUL din fața și dacă nu poți lucra în echipă. Ești slugă dacă ești convinsă că exiști doar tu și munca ta. Și dacă îți spun că ești slugă și nu gândești, nu te insult. Eu te numesc.

2 thoughts on “Slugă la locul de muncă

    1. Sluga nu cunoaște evoluția deci nu și-o poate dori, nu are inteligența necesară evoluției. Sluga poate dori doar să ia locul cuiva și reușește asta doar dacă se înjosește.
      Evoluția aparține aceluia care o face cu forțe proprii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *