Jurnal de pisică

Sursă nesecată de statistici,studii și povețe sunt toți psihologii. De altfel, oameni inteligenți. Afli de la ei că dacă ești stăpână de pisică ai o personalitate anume, cu mult diferită de cea a stăpânului de câine. Acuma, oricât de mult ți-ar plăcea trăsăturile stăpânului de câine, nu te-ar ajuta la nimic să le cunoști dacă tu, oricum, ești leșinată după pisici.

Lăsând psihologii în lumea lor, părerea generală este că stăpâna de pisică este o femeie dulce, delicată și suavă, altruistă și cu un suflet foarte mare. Femeie inteligentă și profundă, optimistă, creativă, posesivă și senzuală. Blândă, răbdătoare, fascinant de caldă. Numai calități. Iar ție îți vine câteodată să îți asasinezi pisicile de oboseală și de nervi.

Tabăra adversă – stăpânul de câine, însă, susține că stăpâna de pisică este o ființă arogantă, perversă, insensibilă și egoistă, prefăcută și superficială. Una care își urmărește doar scopul personal, nu își dorește familie, e fericită doar cu pisica ei, e foarte comodă și adoptă o pisică pentru că pisica e foarte ușor de întreținut și poate fi lăsată mult timp singură. Socializează (stăpâna, ca și pisica ei) doar când procreează. Acuma, fără supărare, momentul ăla presupune socializare la toate speciile. În fine, profund studiu psihologic.

Asta, spre deosebire de stăpânul de câine (psihologul-autor probabil posedă o haită întreagă) care e pus într-o lumină orbitoare, el fiind un om altruist, perseverent, foarte sociabil și familist, cu o personalitate puternică și foarte responsabil. Întreținerea unui câine nu se rezumă (ca în cazul pisicii ?!) doar adăpost și hrană, ea implică o socializare puternică și constantă cu animalul : plimbări, hrană, dresaj și mai știu eu ce altceva. Foarte important totul, oricum.

Bun. Stăpâna de pisică este o persoană egoistă, insensibilă și comodă, iar pisica este foarte ușor de întreținut. Și mai stă și singură în casă. Iar tu te întorci seara, o hrănești și dormi în pace până a doua zi. În visele tale, poate.

În fapt, stăpâna de pisică, în egoismul și superficialitatea ei, de cum se dă jos din pat, trebuie să hrănească mai întâi pisica și să îi schimbe apa de peste noapte. Îi dă 1-2 feluri de hrană umedă pe care pisica doar le adulmecă apoi le refuză. Urmează a treia porție, în al treilea vas, cu hrană uscată. Îl refuză și pe ăsta pentru că doamna nu servește bobițele decât din palmă. Și stă în genunchi lângă ea, pe jumătate adormită, până doamna pisică termină de mâncat masa de dimineață. Masă principală, că tot o poți lăsa mult timp singură.

Se satură de mâncat și i se face sete. Aproape niciodată nu bea apă dimineața din vasul cu apă. Doamna pisică dorește apă proaspătă de la robinet. Și îi deschizi tu robinetul de apă rece de la chiuvetă ori cadă atât cât nici să nu se ude, nici să nu depună prea mare efort să bea.

Între timp, încerci să te pregătești să pleci la muncă. Ea te schiorlăie din baie că nu mai curge apa așa cum îi place ei. Te întorci în baie, îl deschizi mai tare, pleci din nou să mănânci, vine și ea să vadă ce ai în farfurie. E sătulă dar tot trebuie să molfăie și ea ce vede în farfuria ta. Molfăie de 2-3 ori și pleacă. O găsești după 5 minute admirând firul de apă, iar ea cu lăbuțele toate ude, semn că și-a făcut băița de dimineață și ai putea închide tobinetul. Oricum îl mai deschizi de 3 ori până pleci.

Îi lași alt fel de mâncare în vas, îi aprinzi o veioză (pentru că ești insensibilă, nu vrei să se sperie de întuneric) apoi pleci lăsând-o tristă lângă ușă. Toată ziua te întrebi dacă i-ai lăsat suficientă mâncare, dacă balconul a rămas deschis, litiera curată și vasul de apă plin. Că doar ești egoistă și superficială.

Nu mergi acasă până nu îi cumperi mereu altă mâncare, că pisica nu mănâncă, precum câinele, toate resturile pe care nu le mai mănânci tu; ea vrea mereu alt meniu. Dacă se poate, ăla din farfuria ta. Ajungi acasă, nu te poți descălța și dezbrăca în tihnă pentru că ea se tolănește pe unde apucă și te miaună să o alinți. Te duci după ea, că doar ai lăsat-o singură toată ziua. Te tolănești și tu lângă ea, îndrăgostită de copănelele de ieduță și burtica pufoasă de veveriță, o alinți până se satură ea de alintat, tu nu apuci să te saturi niciodată, fuge în bucătărie și te miaună să îi dai să mănânce. Îi dai umed în vas, uscat tot din palmă. Se satură apoi merge din nou la robinet și așteaptă cuminte să îl deschizi. Vasul cu apă e doar pentru absența ta.

Printre secundele în care mănâncă ea, reușești să te schimbi și atât. Dușul e întotdeauna o aventură. Nu poți face duș fără să te supravegheze ea :)). E înspăimântată de apă, crede că ești în pericol și patrulează prin baie până te vede în siguranță și cu dușul închis. Dacă vrei să mănânci și tu, se repetă scena de dimineață, mai întâi gustă ea, apoi mănânci tu.

Dacă ești cumva rupt de oboseală, asta nu înseamnă nimic pentru pisica ta. Ea doarme când vrea ea și tu dormi tot când vrea ea. Probabil câinele doarme pe preșul din fața ușii însă pisica e stăpâna ta și a casei tale. Tu dacă te întinzi în pat prea devreme pentru gustul ei, urcă și ea în pat să vadă ce se întâmplă cu tine la ora aia. Dacă ai ochii închiși, ți-i deschide ea, dacă nu ești învelit complet, ai ocazia să fii mușcat, pe rând, de toate degetele de la picioare. Degeaba mai încerci să o alinți, să o mângâi, ai supărat-o și gata. O strigi să vină la tine până te plictisești.

Închizi lumini, tv, jaluzele în speranța că, ruptă de oboseală fiind, ai putea dormi. Te lasă 2 minute să te amăgești că asta se va și întâmpla și începe să-ți zornăie capacul de pix pe care nu-l mai găseai de 2 zile, ascuțitoarea dermatografului pe care a luat-o de pe etajera din baie ori să alerge mingiuțele pe care i le-ai cumpărat neștiind ce coșmar te așteaptă. Te dai jos din pat calmă, aprinzi lumina și îi iei capacul de pix. Închizi lumina, te culci înapoi. Găsește ascuțitoarea pe care nu o poate mozoli pe covor așa că o zornăie pe parchet. Te dai din nou jos din pat, aprinzi lumina și îi iei și ascuțitoarea. Îi ignori privirea supărată și mai încerci o dată să dormi. Dacă ai norocul de a fi strâns toate 8 mingiuțele din cameră, ai șanse să și adormi. Dacă nu, te mai ridici din pat de vreo 2 ori să le culegi de sub bibliotecă ori de pe unde le mai îndeasă ea. După ce va mai crește, o cobori chiar pe ea din bibliotecă.

Dacă ești norocoasă, dormi vreo 3 ore. Ai luat-o de pui ca să te știe de stăpână, așa egoistă și insensibilă cum ești, așa că pe la 2-3 dimineața i se face foame. Vine în pat peste tine, te gâdilă cu mustățile și te linge pe față până te dai jos și o hrănești. Din nou, din palmă. Te culci înapoi și mai dormi vreo 3 ore. Te trezește ea înaintea telefonului, tot pentru că îi este foame.

Reiei ritualul cu 3 feluri în 2 vase și bobițele din palmă. Laptele încălzit nici prea mult, nici prea puțin. Mereu proaspăt. Iaurt grecesc 10% grăsime și cașcaval. Ou fiert o dată pe săptămână. Paste cu sos pesto și parmezan. Paste cu ton, grana padano și smântână 20%. Te doare mintea. Ficat de pui și carne de pui sau porc, fierte foarte bine. Mâncare umedă de 30 feluri alternate cât mai des, altfel se plictisește.

Pleci iar al muncă și după vreo 6 luni, în egoismul și superficialitatea ta, constați că pisica ta este mai mult singură și că ar fi mai fericită să aibă un motănel de joacă. Îi aduci un motănel, stai vreo 2 zile cu ei acasă (că tot nu îți place să socializezi) și ai grijă ca pisica să nu îl mănânce și nici să-l castreze prematur. Toate astea în timp ce stăpânul de câine îi dă acestuia un bol de mâncare dimineața, îl scoate 2 minute în balcon, în parc nu are timp că-i ocupat, și pleacă. Se întoarce seara, îl mai plimbă 5 minute, în parc de data asta dacă e un câine norocos, se întorc în casă, marș pe preșul de lângă pat și comanda somn. Că ăștia știu doar de comenzi. Și dorm ăștia toată noaptea, nu știu ei ce viață au pisicile.

Între timp, tu te-ai trezit că ai 2 pisici, una mai mică decât alta. Cumperi hrană pentru kitten și pentru baby kitten. Le faci vase separate că oricum cel mic mănâncă urcat cu picioarele în vasul celei mari. Îl scoți din gura ei vreo 3 zile apoi te aventurezi să-i lași singuri în casă. Te întorci de la muncă și repeți ritualul la dublu. Ai 2 pisici înfometate care așteaptă să fie alintate și ținute în brațe nonstop.

Pe câine îl scoți afară la plimbare și la joacă, iar în casă unde îl pui, acolo stă, iar tu cureți casa după pisici ca după copii mici (tot de comodă ce ești). Dacă ai 2 pisici tinere, în fiecare seară casa ta arată ca după bombardament. Niciun pervaz nu rămâne necercetat și niciun raft de bibliotecă nerăvășit, iar dacă nu știi cum e să mături prin casă cu mătura în mână și cu pisica în cealaltă mână, acum afli că mătura e un obiect absolut fascinant pentru pisici. La fel și mopul ud. Pisicile tale se activează la vederea măturii. Începe goana după mătură și după mop. Curățenia în casă, în condițiile astea, durează minim 3 ore. Rufele întinse la uscat le-ai putea lipi cu adeziv, pentru siguranță.

Dacă nu reușeai să dormi cu o pisică în casă, cu două ești veșnic în precomă. Pisica ta nu vine să doarmă lângă tine, ea trage la bărbați. Poți să tânjești tu după ea până mori, altceva îi trebuie ei. Motanul în schimb, cum te întinzi în pat, în 5 secunde e peste tine. Încerci să găsești o poziție comodă și să nu îl deranjezi. Începe să toarcă. Adori pisicile TOCMAI pentru că te relaxează când îți torc în brațe dar puiul de motan toarce infernal, te scoală și din morți. Nu poți adormi, iar dacă te foiești prea mult în pat, îl trezești pe maimuțoi și începe să te caute prin pat. Te adulmecă, te calcă pe cap, vine să vadă dacă respiri bine, te mai linge pe unde apucă, te zgârie, te mușcă și abia după asta adoarme iar. Peste 3 ore te trezesc amândoi că le e foame.

Unul mănâncă pentru kitten, celălalt baby kitten. Ea, mai mare, mănâncă liniștită. El, turbat, sare peste tine, varsă mâncarea, împrăștie bobițele pe gresie și începe să le alerge prin casă. Pisica, stârnită, începe să-l alerge după el. La 2 noaptea. Alergi și tu după amândoi, poate prinzi măcar unul, de preferat pe maimuțoi, să apucați să dormiți puțin până dimineață. Prinzi maimuțoiul agitat, cu chef de joacă și cu pisica întruna după el, încât după ce te mușcă și te zgârie serios de arăți de parcă te autoflagelezi continuu, îți vine să îl legi fedeleș și să ți-l atașezi cumva de braț ca să mai dormi vreo 2 ore.

Nu îl poți lega nicicum, nu stă locului nici 1 minut, iar tu aștepți cu stoicism să se termine partida de lupte la sol dintre cei doi. Epuizată, adormi oricum, mai simți ca prin vis cum îți trece careva în goană peste cap, întinzi o mâna și îl prinzi, e maimuțoiul mic, îi arzi un pui de pernă în cap, arunci cu un papuc și după pisică și te întorci la somn. Ei doar după ce obosesc bine, cad rupți de somn.

În timp ce câinele cu al său stăpân își duc zilele și nopțile în perfecta lor liniște și armonie, tu te trezești dimineața doar cu gândul că în weekend ai putea dormi. Doar gândul ăsta te ține în viață o săptămână : se apropie ziua de sâmbătă și vei dormi. Doar că tu ajungi să visezi și când ești trează pentru că fiecare zi e la fel. Pisica ta nu știe ce e aia sâmbătă. Te trezește la aceeași oră să îi dai să mănânce. Încerci să te culci înapoi, dacă tot e sătulă, însă ea e de altă părere. Începe să-ți chițăie în cap toți șoriceii de plastic, să alerge după nu știu ce gâze, să-l fugărească pe ăla mic de-l leșină.

Te trezești, că oricum nu te lasă ele să dormi. Faci duș, mănânci, faci cafeaua și te întorci în cameră. Veverițele tale dorm duse. Atâta vor ele, să te vadă în picioare, cu ochii deschiși, apoi se culcă liniștite. Iar tu ești zombi. Bei cafeaua caldă dacă tot ai făcut-o, deschizi tv la minim, să nu îi trezești, și deschizi laptop-ul să lucrezi.

Lucrezi în liniște 10 minute pentru că laptopul este al 3-lea obiect pentru care se activează pisicile și începe țopăiala pe tastatură. Nu am reușit niciodată să-mi blochez și să deconectez complet laptopul, pisicile însă reușesc asta în câteva secunde. Am sunat de 2 ori un specialist să mă ajute să-l redeschid. Dacă tastezi, se tolănesc pe tastatură ori încearcă să se strecoare pe sub ea cumva. Dacă scrii pe caiet, se luptă să-ți ia pixul din mână. Nu poți avea pe birou niciun pix liber, nici radieră, agrafe, clame pentru că imediat le înșfacă și pleacă cu ele în dinți și nu le mai găsești câteva zile.

Tot zbuciumul ăsta, în timp ce stăpânul de câini, responsabil și familist, altruist și sociabil, se odihnește și se relaxează că altceva nu are de făcut. Prezența unui câine, în afara plimbărilor, nu știu ce efort mai implică. Care joacă în parc ?? Se joacă și aleargă bietul animal singur. Cum să te joci cu câinele tău pe stradă ? Că nu ești nebun. Îl duci în parc să se joace cu alți câini, în timp ce tu socializezi pe Facebook și te minunezi cât de responsabil și de serios ești tu. Și cât efort depui pentru câinele tău și cum te solicită el și cât ești tu de minunat. Și ce egoiste, arogante, superficiale și insensibile sunt stăpânele de pisici. N-ai mai pomenit.

Nu știu câți stăpâni de câini ar tolera mofturile animalului său preferat dacă el s-ar comporta precum pisicile. Stăpânul de animal este precum animalul său, într-adevăr. Câinele funcționează bine doar în haită, la fel și stăpânul – e mai sociabil și chiar are nevoie de un cerc de prieteni apropiați. Este responsabil și fidel, puternic și îndrăzneț însă și nerăbdător și agresiv. Intolerant și lipsit de delicatețe. Multe calități.

Stăpânii de pisici, în schimb, sunt oameni chinuiți. Sunt oameni selectivi și drăgăstoși dar pe care nu îi poți alunga și chema înapoi foarte ușor ori fără să te facă să simți pe pielea ta ce au simțit ei. Oameni care iubesc singurătatea doar pentru că detestă proasta companie. Oameni care nu își dăruiesc căldura oricui și în orice condiții. Oameni care tânjesc după afecțiune precum pisica lor și își doresc o familie doar dacă aceasta le oferă confort emoțional.

Pentru că ce oferă ele nu-i pentru oricine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *